În anul 1812, într-un sat din apropierea Parisului, numit Coupvray, un copil în vârstă de 3 ani pe nume Louis Braille se juca în atelierul de pielărie al tatălui său. În timp ce tatăl său era afară cu un client, micul Louis a încercat să perforeze o bucată de piele cu o unealtă, în încercarea de a-şi imita tatăl. Aceasta i-a alunecat din mâini şi l-a lovit în ochi.
Pentru că în sat nu exista un spital, micuţul a fost dus la o femeie din sat care folosea plante medicinale pentru a vindeca răni şi anumite boli. I-a aplicat un pansament pe ochi, însă acesta s-a infectat, iar ulterior, infecţia s-a extins şi la celălalt ochi, lăsându-l pe micul Braille orb pentru totdeauna. Acest lucru s-a întâmplat pe când avea vârsta de 5 ani.
Louis a fost devastat de pierderea vederii, dar nu și-a pierdut dorința de a învăța și de a se bucura de viață. Louis a învățat să recunoască sunetele, mirosurile și texturile diferite și să se orienteze după soare și vânt. El a dezvoltat și un simț tactil foarte fin, care îi permitea să distingă forme și dimensiuni.
Tânărul elev îşi dorea să înveţe să citească, însă la acea vreme existau foarte puţine cărţi pentru nevăzători, fiind printate pe hârtie cerată, unde literele erau formate prin presarea acesteia pe bucăţi de plumb care erau în formă literelor alfabetului. Cărţile erau grele, iar o singură frază putea să ocupe o întreagă pagină. Dura foarte mult ca un nevăzător să citească o propoziţie, iar până să ajungă la finalul acesteia, uita adesea cuvintele de la începutul ei.
Într-o zi, la Institut, a fost invitat un fost căpitan de armată pe nume Charles Barbier. Acesta inventase pentru soldaţi o modalitate de a-şi trimite între ei mesaje noaptea fără să aibă nevoie de lumină sau să vorbească, evitând astfel să fie reperaţi de inamici, după cum scrie acelaşi site.
Cu ajutorul unui instrument ascuţit, căpitanul făcea puncte şi linii într-o foaie groasă, acestea reprezentând diferite sunete. Fiecare sunet era codificat printr-o combinație de șase puncte, aranjate în două coloane de câte trei. Aceste semne erau combinate pentru a forma cuvinte. Totuşi, soldaţii considerau că sunt mult prea dificile de citit, astfel că inventatorul sistemului s-a gândit că poate ar fi mai folositor unor nevăzători. Din păcate, şi aceştia l-au găsit dificil.
Articolul integral pe desprelume.ro.